Prima pagină   FAQ   Căutare  
Înregistrare  Autentificare
Prima pagină Free zone THE WORLD IS MINE...

Andaluzia. Malaga si imprejurimi

Impresii si calatorii de prin concediile dumneavoastra din toata lumea!

Andaluzia. Malaga si imprejurimi

Mesaj necititde Koalina » 21 Mai 2010, 22:20

Dupa atatea locuri istorice unde incerci sa retraiesti intamplarile care au creat de-a lungul timpului legenda, ce poate fi mai poltrivit decat o vizita fara griji pe malul marii, la soare, doar cu briza ce va mangaie pielea si nimic altceva? Daca ati gandit ca mine sa stiti ca lucrurile stau asa doar pe jumatate. Adica e valabil tot ce am zis de mare, soare si savurat “il dolce far niente” dar m-am inselat in privinta datelor istorice. Nu-i chip sa le eviti, Andaluzia e imbibata de istorie, pana si la mare!

Orasul prezinta trei mari puncte de interes. Pe primul l-ati ghicit, e marea, mai ales cand mergi la Malaga in luna mai si ai ocazia de a face prima baie in mare din an, o adevarata victorie personala, credeti-ma.
Al doilea aspect interesant este oferit de Picasso. Stiu ca aparent pictura abstracta nu are nici o legatura cu plaja si distractia, dar veti vedea ca intregul oras “respira” Picasso si in final nu e rau deloc. Malaga traieste parca cu regretul ca Pablo Picasso (Pablito pentru apropiati, putem sa-l rasfatam), a trait aici primii sai 19 ani de viata dupa care a plecat spre meleaguri indepartate fara a mai reveni vreodata in orasul natal. M-am tot intrebat cum a putut sa faca una ca asta, pe cine o fi ramas suparat… nu stiu sa va spun, dar hotararea lui ma surprinde. Malaga are acel “nu stiu ce” ce creaza dependenta, odata ce pui piciorul acolo nu mai vrei sa pleci. Mi s-a intamplat mie si mi-au confirmat-o toate persoanele intalnite acolo. Cat pe ce sa nu mai plec spre Sevilia de dragul Malagai, ceea ce ar fi fost de altfel o mare greseala, dar asta o veti intelege cand va voi povesti despre Sevilia. Intorcandu-ne la Picasso, ati putea petrece chiar si 2-3 zile vizitand doar ce are legatura cu pictorul: casa lui natala si fundatia ce-i poarta numele, farmacia tatalui sau (si care mai exista inca si astazi), biserica in care Picasso a fost botezat, probabil si scoala in care a studiat sau alte lucruri de acelasi gen, dar eu m-am oprit din investigatie. Cel mai important insa este Muzeul Picasso din Malaga, care chiar merita vizitat. Ca sa va faceti curaj, daca nu sunteti mari iubitori de arta si muzee, spuneti-va ca totusi Picasso este artistul cu nu mai putin de 3 opere in Top 10 –ul celor mai bine vandute tablouri (peste 80 de milioane de euro pentru fiecare dintre ele!). Cred ca dupa Muzeul Picasso din Barcelona si cel din Paris, pe care vi le recomand calduros pentru ca sunt cu adevarat superbe, muzeul din Malaga ofera vizitatorului cea mai mare colectie de opere ale artistului. Si va asigur ca nu veti gasi doar tablouri abstracte in fata carora toata lumea se intreba “ce vroia sa zica” si apoi exclama cu naduf ca “asa mazgaleli puteam sa fac si eu”. Veti vedea, Picasso si-a inceput cariera cu opere de tip clasic, in care ochii personajelor stau inca la locul lor, nasul este nas, iar urechea e inca ureche. Mai tarziu a inceput sa stilizeze, sa picteze nu lucrurile in sine ci idea lucrurilor respective. Vi se pare deja complicat? Ei, nu e vina mea, asa explica el, eu doar va reproduc din amintire o parte din cuvintele autorului care insotesc operele expuse la muzeul din Malaga. Dar explicatiile lui pot fi adesea foarte utile pentru a-i intelege opera si evolutia acesteia. Cu siguranta va vor placea obiectele din ceramica, pictate si decorate in mod fantezist si colorat, personal le prefer tablourilor sau desenelor sale, sunt atat de pline de viata, iar Malaga pare decorul lor ideal. Cateva dintre operele expuse aici sunt exceptionale, de exemplu portretul Dorei Maar, mainile impreunate desenate cu carbune pe un ziar de epoca, nudurile originale, cu forme suple, ireale, indraznete, porumbeii care se regasesc de altfel foarte des in desenele sale. Apropo de porumbei Picasso spune ca este uimitor cum de oamenii ii considera un simbol al pacii. Marturiseste ca i-a urmarit indelung si ca in realitate sunt printre cele mai crude si nemiloase pasari, capabile de exemplu sa scoata ochii altui porumbel, mai mic, si chiar sa-l omoare prin lovituri reptate cu ciocul, daca acesta nu este acceptat. Halal simbol al pacii!, exclama Picasso. Ei da, dupa chipul si asemanarea oamenilor, as adauga eu. Dar sa revenim la mare, soare si spledoarea Malagai.

Inainte de a va indrepta spre plaja incercati sa faceti un ocol la Alcazaba si la Castillo de Gibralfaro. Stiu ca este tare greu si ca pasii v-ar purta direct spre mare, dar ar fi pacat sa nu-l vedeti, merita o plimbare, macar intr-o zi mai innorata sau intr-o dimineata, cand vantul marii e inca prea puternic pentru a va permite sa va bucurati de soare. Oricum, fiti pregatiti de urcus. Cetatea (Alcazaba) este la indemana, dar fortareata, Castillo de Gibralfaro, este sus pe deal, pe cat de aproape de mare, parca tot atat de aproape si de cer. Zidurile sunt impunatoare dar calde, caci rosul caramiziu specific Andaluziei confera si aici acel mister prietenos care atrage indefinibil pasii calatorului. Nu stiu cum se explica dar zidurile acestea, de-a lungul carora veti tot urca, platind parca cu efort onoarea de a putea patrunde in interior, nu au efectul de a tine la distanta sau de a transmite idea ca “pe aici nu se trece”, dimpotriva, sunt atat de elegante, au o prestanta, un farmec al lor, incat tot ce veti dori sa faceti este sa le vedeti mai de aproape si sa va strecurati in interiorul cetatii. Zis si facut, infruntand soarele ce incepea sa se faca simtit din ce in ce mai mult, am ajuns la intrarea in fortareata dupa un urcus serios de vreo 20 de minute. In interior se accede la un turn de unde se admira intreg orasul, marea, arena unde au loc coridele, pana la muntii din departare. Este ceva mult mai simplu decat ceea ce ati putut vizita in zilele precedente, dar deopotriva de frumos, caci privirea vi se va imbata de zarea infinita, albastra de partea cu marea, alba inspre oras, verde inspre munti. Coborati apoi spre Alcazar si faceti o vizita placuta in interiorul cetatii. Nu este un palat propriu-zis, sunt ziduri sub forma de pasaje, bolti, incaperi comunicante, deschise spre exterior, curti interioare inflorite, mici gradini intre diferitele parti ale cetatii. Totul exprima relaxare, trecerea dintr-un loc intr-altul este fluida, fireasca, plimbarea este una dintre cele mai placute. Cateva poze cu marea in fundal, o ultima privire catre palmieri, ierburi salbatice si tufele inflorite de trandafiri si gata, sunteti pregatiti sa porniti spre malul marii. Coborarea va fi placuta si soarele devenit intre timp arzator va va da aripi pentru a ajunge mai repede pe plaja. Daca sunteti chiar nerabdatori va puteti multumi cu una din plajele orasului, de exemplu Malagueta, unde atmosfera este dintre cele mai vesele, nisipul bun, marea curata si acea atmosfera de fiesta care se respira pretutindeni si care face ca totul sa para o sarbatoare continua. O baie in mare la mijlocul lunii mai da asa o satisfactie... E de ajuns sa va ganditi la frigul lasat acasa si la colegii de serviciu stresati, acoperiti de dosare, ca sa apreciati dintr-o data aceasta baie in mare ca pe un cadou divin.

Dar daca aveti pretentii la mai mult, si pe drept cuvant, caci Costa del Sol ascunde plaje si peisaje de vis, faleze abrupte, stanci si turnuri atarnand deasupra marii, atunci dedicati cel putin o zi excursiilor in afara orasului. Daca nu tineti neaparat sa ramaneti de-a lungul coastei puteti merge la Ronda, multa lume mi-a vorbit de aceasta bijuterie alba a Andaluziei. Din pacate nu va pot povesti despre ea, a trebuit sa aleg din lipsa de timp si am mers la Nerja. Este la doar o ora de Malaga si ofera vizitatorului atat privelistea localitatii propriu-zise, plina de personalitate si sarm, cat si posibilitatea de a ajunge in 10 minute la faimoasele Grote din Nerja sau la Frigiliana, desemnat in 1988 drept cel mai frumos satuc din Andaluzia. Nerja in schimb este un fost sat de pescari care a devenit intre timp o destinatie turistica datorita farmecului deosebit al casutelor albe catarate pe faleza, parca atarnate de un fir invizibil direct deasupra marii. Faleza inalta a fost numita “balconul Europei” si isi merita numele, caci Africa este aici la doar doi pasi (de la Tarifa de altfel se poate vedea Marocul peste stramtoarea Gibraltar).

Nu ezitati sa faceti o vizita la pestera din Nerja, ceva atat de spectacular se vede rareori, este de altfel considerat a unul dintre cele mai importante monumente naturale din lume. Imensitatea salilor pe care le veti traversa, si formele asimetrice, bizare, variate, va vor impresiona. Ganditi-va ca marimea totala a galeriilor este de peste 7 km, chiar daca pentru public este accesibila doar o treime din total. Va veti putea inchipui cu usurinta ca sunteti pe o nava de extraterestrii sau intr-o alta galaxie, aici orice devine posibil datorita imaginatiei stimulate de peretii intunecosi, alunecosi, de stalactitele cu forme stranii, ca de exemplu in galeria numita tocmai din acest motiv “ a fantomelor”. Mandria pesterii este galeria centrala, atat de larga ca ar putea adaposti un amfiteatru sau o sala de concerte, si mai ales coloana aflata in mijlocul ei: peste 32 de m inaltime, inscrisa in Guinness Book ca fiind cea mai inalta coloana din lume intr-o pestera!
Dincolo de dimensiunile sale, Grota din Nerja este deosebita datorita formelor uimitoare create in piatra, a stalactitelor si stalagmitelor impozante, a incaperilor ce isi schimba forma si dimensiunea la fiecare pas. Ceea ce nu poate sa lase indiferenti este vechimea ei ( cateva milioane de ani!) si resturile arheologice descoperite in interior : obiecte de uz cotidian ale populatiilor ce au locuit in pestera incepand cu era paleolitica (in urma cu circa 25 000 de ani!) si pana in era bronzului (adica “doar” acum vreo 4 000 de ani) si de asemenea pictura rupestra de acum 16 000 de ani, acestea din urma aflate insa in galeriile inchise pentru public. Greu de descris fiorii ce te strabat cand ai in fata ochilor podoabe din os sau unelte care au fost folosite de locuitorii pesterii in urma cu zeci de mii de ani... Reproduceri ale scenelor de viata cotidiana sunt prezentate vizitatorului la intrare impreuna cu istoricul pesterii si obiectele gasite in interior, astfel incat imediat veti avea sentimentul ca va aflati intr-un loc magic, cu o mare incarcatura simbolica si istorica.

Veti iesi placut surprinsi de vizita in aceasta pestera de care poate inainte nu ati auzit dar care acum vi se pare atat de incredibila incat va intrebati cum de nu se vorbeste mai mult de ea. Veti profita din plin de vizita daca mergeti spre ora pranzului, cand grupurile zgomotoase de turisti s-au retras deja spre restaurante iar spaniolii profita de nelipsita siesta. Veti avea atunci ocazia sa parcurgeti solitari salile imense, sa auziti ecoul propriilor pasi, sa va opriti pentru a asculta picaturile care au creat in zeci si sute de mii de ani, milimetru cu milimetru, coloanele pe care le vedeti pretutindeni imprejur, sa observati umbrele, sunetele si formele ciudate ale pietrei.
Daca ati facut vizita spre miezul zilei va veti trezi la iesire cu aceeasi problema pe care am avut-o eu: nici un autobuz spre Nerja pana la ora la care pestera se redeschide, dupa-amiza. Doar nu va ganditi sa petreceti 3 ore in statia de autobuz, nu? Asa mi-am zis si eu, bombanind si intrebandu-ma cum as putea petrece aceste ore in mod cat mai placut. Uneori cele mai neplacute lucruri au loc doar pentru a permite altora, minunate, sa se intample. Exact asa a fost si nici nu stiti cat ma bucur acum ca nu am avut autobuz si ca nu eram venita cu masina. Am vazut un drum in stanga pesterii si m-am incumetat sa o iau intr-acolo, pe principiul “undeva trebuie sa duca, hai sa vedem”. Merg ce merg si strada se transforma in pasarela, trece peste o sosea foarte circulata si apoi coboara spre ceea ce parea un satuc vazut din departare. Ajung la primele case si raman uimita de cat sunt de cochete si intime, de un alb stralucitor, insorit, cu ferestrele si balconasele incarcate de flori si aproape toate indreptate spre mare. Ah, ce priveliste! Ma aflam la ceva inaltime deasuprea marii, ceea ce oferea perspectiva privirii. Peisajul pe care il admiram era cel al unei Andaluzii profunde, autentice, strada serpuia printre casutele albe si intinderea marii jos in departare. Balustrada albastra si ghivecele colorate care o impodobeau se profilau pe fundalul vegetatiei bogate si al marii. Pe de alta parte contrastul lor cu albul desavarsit al caselor era superb, iar linistea dimprejur imi dadea impresia de a fi prima persoana ce pasea vreodata pe acolo. Imi continuam drumul ca fermecata, fara sa stiu incotro merg, dar hotarata sa descopar pana la capat acest loc de vis. Dintr-o data, fara nimic ce ar fi putut lasa sa se ghiceasca schimbarea, am ajuns intr-o pietisoara animata. De unde or fi rasarit toti oamenii acestia? E de ajuns sa va uitati imprejur ca sa intelegeti imediat ca va aflati in piata principala a localitatii: cismeaua, fantana arteziana in stil arab in mijlocul unei stele albastre, parcul, bisericuta alba acoperita de flori, marea si terasa cu umbrele colorate unde se inghesuie toata lumea intr-un freamat vesel, intreaga imagine pare desprinsa dintr-o carte postala. E o priveliste ce merita admirata pe indelete asa ca popasul la terasa este aproape obligatoriu. Nimic mai placut decat sa privesti in jur umplandu-ti ochii de frumusete, apoi sa savurezi un pahar de vin alb, un peste fript, sa scrii vederi, sa-ti pierzi privirea in albastrul odihnitor al marii si sa visezi, iar apoi sa gusti delicioasa inghetata de lamaie servita direct in coaja unei lamai scobite. Ei da, viata e frumoasa, daca mai exista vreun dubiu! Intre timp vantul s-a potolit si soarele incalzaste ca intr-o zi de vara. Veti avea un singur lucru in minte: marea! Dar de la terasa acestui satuc, al carui nume nu-l voi divulga (trebuie sa-l descoperiti singuri mergand pe urmele indiciilor date, altfel n-ar mai fi un loc secret, nu?) marea se vede de sus, ca dintr-un balcon natural, iar coborarea nu e foarte evidenta. L-am intrebat pe chelner cum sa ajung la cea mai apropiata plaja. Am fost cam surprinsa vazand ca imi arata o poteca serpuind de-a lungul unor ruine, in mijlocul unei vegetatii bogate si salbatice. Dar nimic nu ma putea impiedica sa merg pana la capat, eram in plina aventura de descoperire a noilor teritorii si deodata il intelegem foarte bine pe Columb in dorinta lui de a pleca sa gaseasca Indiile. Eu trebuia sa gasesc plaja!

Poteca coboara si se pierde in ierburile inalte. Se aud greierii si vantul face sa fosneasca frunzele palmierilor. Pe dreapta, spre mare, veti vedea niste sere, apoi niste livezi. Continuati drumul si ajungeti la o strada asfaltata, din fericire la fel de tacuta ca tot restul peisajului. Privind spre mare, in spatele unei plase de sirma aproape transparenta, puteti avea norocul de a intalni cativa cai la pascut, singurele fiinte insufletite din tot locul. Este un tablou ce iti taie rasuflarea, imi era teama sa nu ii sperii, caci manzul si mama sa pareau atat de linistiti, iar silueta lor se desena pe fondul marii, la doar cativa pasi de mine. Am continuat drumul fara sa stiu cat mai era de mers pana la destinatie. Soseaua serpuieste si te obliga sa privesti cand spre muntele aflat nu departe, pe coama caruia se ridica un turn deasupra marii, cand spre marea ce se apropie privirii cu fiecare pas. Un parau ce traverseaza drumul o sa va distraga atentia pentru cateva secunde, iar cand veti ridica din nou ochii spre mare veti putea striga “Evrika!”, caci plaja a rasarit ca din senin in stanga voastra, la doi pasi. In timp ce la Malaga turistii si localnicii au luat cu asalt malul marii, plaja de aici e probabil stiuta doar de oamenii din partea locului si de turistii curajosi (ei da, asa ca mine!). Rezultatul, pe langa satisfactia de a fi descoperit aproape din intamplare un loc grozav, este ca aveti o plaja la dispozitie doar pentru voi. In fine, aproape, caci erau totusi vreo doi pescari, un caine si un cuplu, raspanditi la mare distanta unii de altii. Alege-ti-va un loc dupa pofta inimii, spatiu este destul, atat pe nisipul din imediata apropiere a valurilor, umed si presarat cu mici pietricele, cat si putin mai sus, unde devine fierbinte si fin. Totul este absolut perfect! Nu auzi strigate, nu se vand suveniruri, nu plang copii, nu primesti nici o minge in cap, nu ti se arunca cu nisip pe prosop… In schimb auzi marea si incepi sa respiri in ritmul valurilor, in timp ce simti cum corpul ti se topeste parca pe nisip si devine tot una cu plaja, ca si cum ai deveni parte integranta a acestui loc, intr-o abandonare totala.

Inutil sa va spun, nu mai vroiam sa plec. As fi ramas asa o vesnicie, nimic nu imi lipsea, restul lumii devenise dintr-o data un detaliu inutil, esenta vietii si fericirea totala erau acolo, de ce sa le mai caut?! Dar e o lege a firii, nemiloasa, care face ca astfel de momente sa fie inevitabil scurte. M-am impotrivit cat am putut, am adunat scoici si pietricele colorate ca sa trag de timp, am incercat sa numarat firele de nisip, sa ma clatesc de sarea de pe piele cu apa marii (nu cautati o logica), dar stiam ca trebuie sa plec daca nu vroiam sa inoptez in satucul pierdut, caci autobuzele spre Nerja si apoi spre Malaga erau doar pana la o anumita ora. Dar daca vreodata ajungeti acolo organizati-va incat sa ramaneti cel putin o noapte, nu veti regreta aceasta fuga din realitate si probabil nu o veti uita niciodata. Si mai bine daca reusiti sa oferiti descoperirea acestui loc unic persoanei din sufletul vostru, va fi un pic ca in Hansel si Gretel, dar in locul firimiturilor veti urmari aparitia primelor fire de nisip pe drumul ce coboara spre mare.
Fişiere ataşate
DSCF7988.JPG
DSCF8063.JPG
DSCF8013.JPG
Koalina
 
Mesaje: 9
Membru din: 23 Ian 2010, 18:52

Re: Andaluzia. Malaga si imprejurimi

Mesaj necititde Bianca » 22 Mai 2010, 23:40

woaaa.... :ymapplause: ...iti multumim pentru incredibilele povesti....si imagini. Poza cu acei caluti langa mare este superba!!!

Ai putea sa scrii o carte, serios!!!! :-ss m-as urca in secunda 2 in avion..si as rupe-o la fuga catre Malaga... :p .

Spune-mi, in Benalmadena ai fost??

:-*
Avatar utilizator
Bianca
Moderator
 
Mesaje: 126
Membru din: 19 Noi 2009, 14:22


Înapoi la THE WORLD IS MINE...

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron